luni

23 de toate

(aceasta postare este o abatere de la elitrele fericirii)




Ma stanjeneste de-o vreme-jumate'.
Maseaua copac de minte, din minte, ce minte.
Ca oarecum, candva va deveni copac cu ramuri mov, ce cresc mereu de jos.
Ca inceputurile n-or avea legatura cu inaltimile.
Ca lebedele, le-oi putea observa mai bine noaptea.
Ca din nimic s-ar naste-un scop.

 Increderea e-un risc,
in momentul in care tu ai vazut deja
 copacul cum cadea din mar.
 Ceapa sa-mi fie iar leac...
caci fericirea o las la cei dintai.
Ce-au fost batranii mei.

Regret numai trezirea din toate cele.

Cu drag,
pe maine.