luni

Pagina 17


Margelele ce mi le-a dat Manuela, sunt diferit colorate.
Asortez si-nmormantez zilnic cate-o nuanta.
Dimineata, ma prefac ca ma uit dupa pasari, pana ce ei, isi intorc toate privirile.
Ce-as mai plange... ce-as mai plange. Nu mai pot. Ma vad crucis. Ma pandesc.
Ma asteapta sa cad... sa-mi poata spune ca-s la fel ca toate, ele, cele... ce nici macar nu le cunosc.
Ei, nu-mi dau voie din priviri, sa port margele neasortate.
Ce stiu ei despre culori?
Nimic. Nimic nu stiu.
Ma-ntorc in lumea mea de dimineata maine... unde fericirea NU doarme, culorile-s vii si zambetu-i ca 41-l.
Pentru ei, n-am sa traiesc, nici macar un fluture.
Si nu-i bai... in iarna perfectu-mi devine compus.
Nu-i nici un bai... sunt fericita-n dureri.


Va continua cu:

Numar oi... da, nu-s egale.