miercuri

Lumea din doua

C.V-uri potop
se scurg in jos pe Arno,
manate de pamanturi negre
si oameni.

miros de spini fragezi,
sfarsitul iar nu-i...
frunze si balti
impodobesc acum
brazii galbeni

poze din neant se tot fac...
artistii-s neoameni'
poetii ne canta
iar pictorii scriu - doua lumi

e seara-n Florenta,
e ploaie...
americanii zic,
ca-i mai bine pe jos

umbrele nu-s...
masinile-s roi,
zambim in sus fericiti
intr-un tablou vechi
cu alti noi.

(abatere de la elitrele fericirii)

luni

23 de toate

(aceasta postare este o abatere de la elitrele fericirii)




Ma stanjeneste de-o vreme-jumate'.
Maseaua copac de minte, din minte, ce minte.
Ca oarecum, candva va deveni copac cu ramuri mov, ce cresc mereu de jos.
Ca inceputurile n-or avea legatura cu inaltimile.
Ca lebedele, le-oi putea observa mai bine noaptea.
Ca din nimic s-ar naste-un scop.

 Increderea e-un risc,
in momentul in care tu ai vazut deja
 copacul cum cadea din mar.
 Ceapa sa-mi fie iar leac...
caci fericirea o las la cei dintai.
Ce-au fost batranii mei.

Regret numai trezirea din toate cele.

Cu drag,
pe maine.

miercuri

Pagina 18

- Elitrele fericirii -

Numar oi... da nu-s egale. Nici n-o sa mai fie.
E august. Stiu. Tot mai stiu ca nu-mi pot uita vreodata bunicul.
Tot mai stiu cum ma lipeam de spatele lui si-adormeam sperand ca nu va pleca vreodata.
Eu nu vreau a-ntelege plecarea.
Tot mai stiu ca-mi spunea dupa rugaciunea de seara... ca el ma iubeste mai tare.
Ca ma iubeste. Mai tare.
Momentele de casmir, mi se varsa din suflet in ochi.
Parc-as ingheta tot... sa nu mai stiu de nimic.
Sa ramanem doar noi. Doi. Cu povesti ce le stiu. De razboi.
Sa ma tina-n brate iar eu sa-i sarut parul alb...
Sa-mi spuna  ca maine, ne vom trezi mai devreme.
Ca avem o gramada de treaba cu calul.
As plange, as plange... si-as rade de fericire... de-ar mai fi odata.
Elitrele astea-or deveni aripi, si-oi merge la el sa-i amintesc ca nu-nteleg plecarea.
Si-am sa-i spun secretul. Ca eu, l-am iubit mai tare.


Va continua cu:

Eu nu plec niciodata din suflet.

luni

Pagina 17


Margelele ce mi le-a dat Manuela, sunt diferit colorate.
Asortez si-nmormantez zilnic cate-o nuanta.
Dimineata, ma prefac ca ma uit dupa pasari, pana ce ei, isi intorc toate privirile.
Ce-as mai plange... ce-as mai plange. Nu mai pot. Ma vad crucis. Ma pandesc.
Ma asteapta sa cad... sa-mi poata spune ca-s la fel ca toate, ele, cele... ce nici macar nu le cunosc.
Ei, nu-mi dau voie din priviri, sa port margele neasortate.
Ce stiu ei despre culori?
Nimic. Nimic nu stiu.
Ma-ntorc in lumea mea de dimineata maine... unde fericirea NU doarme, culorile-s vii si zambetu-i ca 41-l.
Pentru ei, n-am sa traiesc, nici macar un fluture.
Si nu-i bai... in iarna perfectu-mi devine compus.
Nu-i nici un bai... sunt fericita-n dureri.


Va continua cu:

Numar oi... da, nu-s egale.

duminică

Pagina 16

Elitrele fericirii


Cu capul pe palma si mana pe-o bara, imi inghit gandurile negre, adunate-n hotel.
Chei de lut si salate de ceapa. Da. Asta inghit zilnic, cu zambet fantastic de sumbru.
Cine-a zis? Cine-a zis ca zambesc frumos? Minciuni. Aici nu o fac. Vreodata.
Doar cand ma-ntorc in sus, mai vad albastru si-mi zic: SUNT CULOARE.
Si parca-s zile de melci pana-n Canan... si parca... ma plang... eu ce nu plang.
Si parca... mi-as face-o barca de nuferi s-ajung inapoi. In locul cu ploi si soare deodata. In raiul meu pamantesc.
Tara mea. Gandul, inima - acasa-s... eu nici o secunda n-am stat aici.
Momente - desert. Le numesc, pe cele ce ma-ngramadesc in autobusul, cu o singura usa... unde se coboara.
Nu-i oare si asta parte din mine?
Fericire, cu umbre de negru...

Elitre, pregatiti zborul... pornesc spre Oriunde-i-frumos.

Va continua cu:
Margelele ce mi le-a dat Manuela, sunt diferit colorate.

sâmbătă

Pagina 15

- Elitrele fericirii -

Vine ea. Cea in care cresc flori.
Pai cam da... ca voi imi dati aripi... prea multe si mari.
Voi care imi redati zambetul, doar prin simplul fapt ca ma gandesc la voi...
ca va ganditi cu drag la mine.
Ca imi cumparati Cola si margele colorate si prajituri si...
Ca imi spuneti de tot ce ati vazut mov.
Ca ma iubiti mai tare decat cosmote-ul.
Ca ma iubiti chiar si cand va intrerup cu tot felul de scenarii si nu va las sa continuati.
Ca orice nebunie de-a mea, e importanta pentru voi... si ma sustineti.
Pai da... cam de aia va iubesc. Stiti voi bine. Doar, reaminteam.
Si vantul... ah vantul... vantul mi-l voi face prieten in primavara.
Si-am sa invat sa parfumez scrisori cu zambete dulci
si simple si-un pic complicate si... altfel.
Pentru voi. Da. Voi...

Va continua cu:

Acum insa, chiar nu mai stiu cu ce va continua...

joi

Pagina 14

- Elitrele fericirii -

Asa-i frumos. Sa faci bagaje. Sa pui in ele toata viata ce ti-a fost cu rau.
Sa le arunci de la etajul 6. Sa strigi cat te tine trupul din hume.
Sa strigi fericirea din nefericire... si s-o iubesti.

Va continua cu:

Vine ea. Cea in care cresc flori.

luni

Pagina 13

- Elitrele fericirii -

Am zis... si-asa ramane! Da.
Nu-mi pot permite sa uit ziua de ieri.
Iar zambesc ca din senin. Am eu un fel de altfel de motiv.
Deloc, nu-l pot spune. Un pic poate.
Ceva frumos ieri... o zi intreaga de larg zambet.
Nu pot sa multumesc. Se stie cui...
... si n-au fost flori. N-a fost cu-ntrebari. N-a fost cu pic de ceata.
Nici macar de Gorjului (ceata).
Si-am sa-l astern pe ieri in poimaine si-n fiecare maine infricat.
Pestii de aur, sa doarma.
Doar cu minuni neasteptate sa traiesc.
Nu ma treziti. E visul meu si dorm cat vreau.

Va continua cu:

Asa-i frumos.




sâmbătă

Pagina 12

- Elitrele fericirii -

Sa nu-mi mai spuna nimeni ca fericirea, e in soare si in ploi deodata.
Pe rand, pe rand, pe rand... se creste, invata, invarte totul.
Vanzatoarea de paine de la metrou Gorjului,
stie sa ureze o zi frumoasa... chiar de nu-i.
Majoritatea cumparatorilor ii sunt pensionari si eu.
Paine la un leu si-o punga verde, zilnic...
si zilnic, ea, contribuie la fericire.
Stiu. Pe randul de la paine, nu se asteapta pentru paine.
Prospetimea painii-i bonus.

Va continua cu:

Am zis... si-asa ramane!

luni

Pagina 11

- Elitrele fericirii -

E luna lui mai. Mai mult, mai frumos, mai drag, mai scrie-mi.
Ma opresc aici. In luna lui "mai scrie-mi".
Are-o carte fix deasupra capului meu. Ninsa pe deasupra.
Nu stiu cand se termina. Nici nu mai vreau.
Acesta sa-i ramana farmecul. Sa nu stiu de-mi mai scrii si maine.
Sa-ti spun azi tot ce vreau. Doar azi. Maine-l las la melci.
Mai scrie-mi de vrei acum. Eu nu stiu cat va tine luna. Tu doar.
Pentru ca stai pe carte-n mijloc.
Imi dezvelesti cate o pagina pe rand... si-mi place.

Va continua cu:

Sa nu-mi mai spuna nimeni ca fericirea, e in soare si in ploi deodata.

vineri

Pagina 10

- Elitrele fericirii -

cizme mov
azi si ieri...

ieri seara
aproape de gara
uitat-am sa numar
nisipul...


lumini difuze
mirosuri calde
si oameni
cu zambet drag

am pictat
amintiri...
si-am baut
caldura cu ochii
de zmeuri
si coacazi

ieri seara,
la ceai...

Va continua cu:

E luna lui mai.

luni

Pagina 9


- Elitrele fericirii -


Cu el. El cel viteaz si singur. El ce se lupta sa ma nefericeasca.
Gerul cu zambet. Mi-a zambit in fata, urechi, ochi si trup... sarcastic.
Trecea prin mine fara farmec, rece. Toti pasii moi sa-i stalceasca...
Nu. Nu ma plang. Am reusit sa vad crengi de cristal.
Ai vazut? Precum niste vene inghetate ce se-ncalzesc la felinar.
Se simte. E-un ger cumplit.
Eu ce zic? Maine voi rade la fel.

Va continua cu:

Am cizme mov.

marți

Pagina 8


- Elitrele fericirii -

Precum parul bunicului seara. Toate se-mpart in alb si negru. Mai mult negru.
Ca sa te bucuri cu o intensitate mai mare de alb. Stiu.
Spunea el odata serios... ca fetele frumoase au par lung.
Ca parul, e simbolul feminitatii... ca nu trebuie tuns.
Tocmai pe dos faceam. Imi placea sa-l supar.
Aveam nevoie sa stiu ca ma iubeste chiar daca nu-s cu par lung (adica frumoasa).
Am descoperit ca ma iubea oricum. Mi-era drag in brate. Ale lui.
Avea insa dreptate in multe. Si mie-mi placea mai tare lung.
Mai am o-ntrebare... la care parca stiu raspunsul... insa mereu imi zic ca nu.
E mai important sa ai par lung decat sa stii ce sa faci cu el?

Va continua cu:


Cu el.

vineri

Pagina 7


- Elitrele fericirii -


Ca... zic ele, viata-i scurta. Ai nevoie de pantofi cu toc.

Urme... lasate in urme, pe alb, azi. Ca-n rai. Ne dau de gol doar drumurile-n dungi,
calcate de masini nepasatoare, pe post de umbrele.
Imi trece-un gand prin minte... si-l las sa treaca.
Rad... pana aproape de neputinta.
Oamenii logici, n-or sa ma-nteleaga vreodata.
Se poate rade fara motiv.
Se uita adesea in scop nobil, la mine, cum rad.
Sa-ncerce si ei, nu vor.
Parca-s nascuti cu totii-ntr-un sac de probleme.
Cu toate ca Cineva, ne-asigura ca suntem la fel de problematici.
De ce sa nu razi fara motiv, in plina strada?
Nefrica mi-e... de privirile ce condamna.
Sunt nebuna dupa fericire. Poate cineva sa ma urasca?
N-are decat. Eu voi iubi.
Si-acum... sa va mai zic de fericire. N-a inghetat.
Pe din afara e cu turturi. Launtrul insa, ii e cald si bun.
Precum un ceai din coji de portocal cu miere si lamai... asa e azi in suflet.
N-astept deloc primavara... si mi-e drag sa cred ca...
ochii-mi sunt mai frumosi iarna.

Va continua cu:

Precum parul bunicului seara.

duminică

Pagina 6




- Elitrele fericirii -

Sa cunosc totul, vreau... ca nu mi-e frica.

Exista sens, fara a vrea mai mult decat se cunoaste?
Intreaba-ma! Mai mult sa stiu vreau! Nu pot sa nu-ti dau raspuns.
Il voi rosti intai pentru mine.
Evident... mai vreau...
Sa stiu, pana unde poate urca frumusetea, cand se termina...
ori cand e obosita.
Sa stiu, de ce "urato" e-atat de dulce-n buzele celui drag (oricand, oricum)...
Sa cunosc stelele pe rand si-apoi sa le pun in fruntile celor viteji...
cu ochi blanzi... si sa le-ntreb de nume.
Sa inteleg apa... dimineata, de ce plange pe flori...
Sa inteleg coltul ascuns din ochii bunicilor,
ce se prelinge pe-obrajii dulci oridecateori se duc cei mici...

Sa iubesc necunoscutul, exact asa cum iubesc movul.
Sa cunosc deopotriva, frumosul si preafrumosul si uratul. Am voie. Nevoie. Totul, cat exist.
Sa iubesc, sa iubesc! Scopul existentei mele. Urla cafeaua din venele rosii.

Va urma:

Ca... zic ele, viata-i scurta. Ai nevoie de pantofi cu toc.

luni

Pagina 5


- Elitrele fericirii -

... ca fericirea-i pe gratis. Sunt in cele 10 minute extraordinar de fericite. M-am prins. Scriu cu o repezitate incredibila. Poate ca cerul mi-a dat imboldul. Sa vi-l arat:


E primavara subtila. Cei 4 catei de jos:


nici ca ma mai supara. Nu mi-e teama.



Am plecat de la fata locului, si m-am indreptat spre sus. Sus... e totul magic. Pentru ca simt. Voi vrea acolo... sa mai capat intelepciune... sa pot fura zambetul in scop nobil. :)

Va continua cu:

Vreau sa cunosc totul pentru ca nu mi-e frica.

joi

Pagina 4

- Elitrele fericirii -

Nu-i gluma. Am vazut si azi fericirea... cu ochii mei.
Era intr-o coaja de portocala. Mirosea a Craciun... desi el a trecut, cum trece trenul prin halti.
Ea... minunata in rochia-i portocalie, parfumata.
Nu stiu de ce la mine vine dubla, pe patru picioare si ma face sa tip...
sa imbratisez... si sa imi amintesc de ochii bunicului.
Cel mai de pret tezaur.
Acum, mai pe seara, invat sa fac supa de galuste, cu galuste.
Tari imi plac. Si mereu imi ies.
Va imbratisez pe toti... cat toata pagina si restul de alb!

Va continua cu:

"... ca fericirea-i pe gratis"

marți

Pagina 3

- Elitrele fericirii -

Poate c-acesta-i raspunsul. In ultima vreme, ma-ntreb de ce mai exista si cuvantul poate? Nu ajuta la nimeni ca real raspuns. Sa-l scoatem deci din cartea aceasta. Macar de-aici.
Ma scuzati ca l-am folosit.
Dar, azi, va fi vorba de eugenii. Au doua calitati necesare si cautate. Ieftine si bune. Ele sunt partea dulce a celui sarac. Sincer... nu-i mai fericit cel ce mananca ciocolata. M-am asezat in fata ecranului, si-am inceput sa mananc. Acum scriu despre ceea ce-am mancat. E faina viata!
Va zic.
Si-acum, iar sa luminat in casa, de zici ca-i primavara. Chiar si soarelui ii plac eugeniile.
L-am vazut acum doua secunde, topind(use dupa) crema lor. Asta-i culmea. Insa...

Va continua cu:

Nu-i gluma.

duminică

Pagina 2

- Elitrele fericirii -

Cat de bine era... era. Era, nu-i un cuvant care sa ma multumeasca.
Aveam ochi de sclipici si doua maini de lut, in fata imensei cladiri.
Acum cateva seri, admiram corpurile de iluminat de pe Valea Cascadelor, numarul 21.
Lumina... sub atat de multe forme...
Cine s-o stranga pe toata in suflet si-apoi s-o-mparta cu masura, poate?
Si, Doamne... eram eu si trei catei, doar. Din motive diferite, stateam cu fata-n sus.
Ei la mine, eu la ea.
Atat? De ce nu-i rand aici? De ce nu-i rand la fericire? Cui ii e frica de privit?
Credem pentru ca vrem, iubim pentru ca vrem... si suntem fericiti din acelasi motiv.

Va continua cu:

Poate c-acesta-i raspunsul.

vineri

Pagina 1

Motto:
A fost un timp, cand fericirea era gratis... iar eu am fost prezenta.

- Elitrele fericirii -

-Am paduchi.
-Nu cred... ai parul prea alb pentru asa ceva.
-Daca nu ma crezi, hai si cauta. Si-apoi dupa ce termini de-i omorat, lipeste-ti spatele de-al meu...
si-ai sa vezi ce bine dormi! Maine, ne trezim din nou la cinci.
Apoi, ma saruta.
Bunicul meu, stia cum sa ma faca sa traiesc plina de entuziasm. Prin firele lui albe de par, ascundea secrete.
Paduchii. Minciuna noastra preferata, ce-aducea beneficii de ambele parti.
El adormea... iar eu, ah... eu... imi imaginam castele... printese ce asteptau sa fie salvate de puricii ce le necajeau viata.
Ii placea sa ma joc cu parul lui nins, fara vreo urma de negru... iar dupa aceea sa-l strang tare in brate, sa-i spun cat mi-e de drag.
Ochii lui blanzi si-aproape asfintiti, se jucau mereu cu cei mici si cascati pana cand,
lipeam spatele de-al lui si-adormeam exact la fel de bine cum imi promisese.

Va continua cu:
"Cat de bine era... "

joi

Elitrele fericirii

(Decor: imaginati-va pe margini trei fluturi in stanga jos)


Sa va spun deci. Am la dispozitie o suta trei pagini A5. Desi nu stiu ce-am sa scriu inca in ele, mi-am zis mereu, ca important e sa incep. Nu-mi place sa-mi fac notite, scheme si alte lucruri pe care ar trebui sa le faca orice pui de scriitor, sau... oricum s-ar chema.
Ah... am uitat. Buna! Ma numesc Daniela... si ma ocup cu fericirea. Mai precis, sunt fericita. Enervant de fericita. Desi, nu m-am nascut asa.

Aceasta e introducerea.

Va continua cu...

"A fost un timp, cand fericirea era gratis... iar eu am fost prezenta."

miercuri

Povestea din umbra...

Am fost la fel

Se juca cu asfaltul.
I se citeau nedumeriri pe chip.
De ce ameteste oridecateori se invarte in cerc incercand sa-si prinda umbra?
Cert e ca, un sunet insistent de sus, il enerva.
Mama lui, incerca sa-i explice ca in spatele lui, peste gardul cel mare,
de unde o privire tacita, il desena in suflet, se patineaza.
Pe langa faptul ca nu-i pasa si statea cu spatele... era si mic.
Cu o gecuta rosie si niste ghete de doua ori mai mari decat picioarele,
isi imita umbra pe beton.
Un moment dulce pentru ochii mei, ce-au parasit gheata pentru 43 de secunde.
Asfaltul, e mai interesant la varsta lui.
E mai aproape... si e in fata.
Stiu, pentru ca...

luni

Matematica iubirii


3+2=0
2+3=7
5+5=0

... atat e tot ce-am aflat deocamdata.
Sunt in proces de a afla ce se-ntampla cu:
1+5...