sâmbătă

Perfect

Perfect couldn't keep love alive.

Idealuri

Nu mai ştiu când, dar am să plec din mine.
Să las lutul ce-l iubesc ca pe-un cactus...
să se-ngroape singur în spini.

Mă sui în cer...
deacolo s-arunc cu idealuri
spre cei (ca mine) ce stau aiurea-n humă.

Am să le arunc stele din podul cu nori, precum...
Pollux, Regullus,Rigel, Deneb şi Sirius
să le-aprindă dorul spre sus...
acolo unde şi eu credeam odată că-i nimic...
că-i doar infinit-univers lipsit de contur.

De asta plec, când am s-o fac...
Că şi altfel... n-aş mai sta.

luni

-Contratimp-

până ieri,
te-am iubit dezordonat.

de azi,
în inversul acelor
de ceasornic.

duminică

gânduri la 1:33

nu mă mai ştiu.
mai vreau să mă cunosc.
în fiecare zi-s o alta.

azi fotograf într-un decor regizat de mine.
mâine, pictor pe gheaţă,
antrenându-mi muzicalitatea şi zâmbetul sufletului.

mai încolo de mâine, nu ştiu.
m-apucă sigur "prea-nostalgia"...
şi-mi spun că n-am mai scris nici măcar două cuvinte cu sens.

uneori mi-e dor să-mi râd viaţa,
alteori s-o visez,
rareori s-o trăiesc.

aud câinii cum latră sub geam.
ce-aş vrea să mai dorm.
m-apasă ceva.
nişte taste ce-mi scriu să mai scriu.
n-am cui.
nici nu ştiu de va citi vreodată cineva.

parcă vreau doar ceva numit tot.
aş mai scrie.
să-mi mulţumesc gândurile prozaice.
ceasul mă-ngite-n secunde de zeci.
tic-tac-ţi-ajunge...
îmi strigă.

urmează:
pauza de publicitate...

tu...


De unde pleci, de unde vii?
N-am să te-ntreb vreodată...
Dar vreau a şti.

Te pictez din rouă şi nonculoare, stând lângă un geam ce nicicând nu l-am cunoscut. Mă asortez cu tine azi... deşi... nu ştiu deloc:
De unde pleci? Când iarăşi vii...
Abia te-am revăzut azi zâmbind. Mai stai. Mai stai pentru totdeauna. Mi-e teamă că dincolo de geam, nu-i casă. Nu-i casa noastră. Voi născoci culori, doar pentru tine...


De totuşi vrei să pleci, fă-o de tot. Mai bine... decât să te întorci din când în când.
De vrei să stai, ţi-aşează trupul lâng-al meu
şi... nu mă chinui.

De unde pleci? De unde vii?
Să ştii (că)... eu nu scriu poezii.

sâmbătă

joi

stih mic

noaptea-i nebună...
- îşi mută furnicile casa pe lună.

miercuri

ceva fără titlu

... şi-apoi, cerul a amestecat inima ei cu îngeri de gheaţă.
Era decembrie.

joi

Zapis

etern zapis făcut cu nemurirea de cuvinte dulci,
te-am resdeschis azi
să-ţi mătur otrava
rămasă-n spatele foii,
de-un galben neştiut şi bolnav...

am şters "promit" pe-nţelepciune,
şi-adăugat un rând dezgolit...
un rând tăcut,
în care-şi va găsi loc
fapta.

marți

:)

sunt,
doar femeie uneori...
nu mă privi în grabă.

mi-am prins părul
pe-aceaşi parte-n care-ţi bate roşul...
iar buzele,
le-am uns cu zâmbet fin.

ia-ţi timp să mă vezi.

ia-ţi timp să-mi citeşti poezia
din trup.

croieşte-ţi apoi, un drum de mătase
spre gândurile mele...
creşti în mine şi-n vis.

ia-mă în suflet de vrei...
aşteaptă-mă...
şi...
nu uita de flori.

sunt
doar femeie uneori.

luni

Pianul

Mă simt
când simt
clapele albe,
abisal în vene...
prozaică...
poet al melodiei
de cuvinte.

şi-apăs cu slove
triste...
oridecâteori-

înnebunită de plăcere.

vineri

-şi-

Aripi de cenuşă cresc de pe pământ. Ei, îl numesc miros de nou... de fashion... şi-s bucuroşi în nebunia lor... şi-s fericiţi... că a trecut ce a fost vechi... şi-s mulţumiţi să numere din nou secundele de top... şi-ncep cu 10... dar nimeni nu ştie sigur de zero e sfârşitul. Se-ascund copii pe sub geci de-atâta zgomot, frig... şi nu-nţeleg de ce nu mai văd stele... Eu stau şi tac şi tac ... şi tremur... şi număr două degete cu fapte bune. A mai trecut ceva... şi...