miercuri

sâmbătă

...

Mă ceartă!


M-ai lăsat să mă plimb astă noapte.

Singură.

Prin grădina cu cepe... precum Tu, în grădina cu spini.

E mult prea departe edenul de mine.

Ştiu.

Asta mă face să-mi reamintesc secunda în care sângele se-ntindea pe-un lemn,

pentru întreaga ţărână.

Mă mai ţii minte?

În faţa mulţimii strigam cu ură în mâini... iar Tu tăceai.

Mă ceartă...

mă lasă-n grădina cu cepe.

Nu merit mai mult.

M-am ruginit mai rău ca un cui.