luni

Simplu

Cum îmi dau seama
de fac un lucru
bun ori rău?

Mai simplu...
decât toţi nebunii
adunaţi la un loc
pentru-a găsi răspuns.

Mult mai simplu.

Iau o decizie...
şi pot simţi
ceru-ntreg

la mine-n piept.

De nu,
mă-ntorc...
şi-o iau
pe
celălalt drum.

joi

Întâlnirea



-Îmi semeni a poveste. O poveste atemporală. Nespusă încă mie. Fără zâne, prinţi sau zmei. Chiar fără începuturi din borcanul cu: „A fost odată...”

Destăinuie-mi-te-ndată.

Ecoul inimii nu cunoaşte fericirea. Cea adevărată!

- Mă vezi?

-Te văd, te văd şi simt. Ce-i drept, din depărtare... apropie-te. Te rog.

- Mă şi auzi?

- Opreşte-ţi mirarea. Mă faci să cred că nu eşti tu. Poţi fi atinsă?

-Încearcă... însă ai grijă, mulţi solomoni se sting înainte de-a mă atinge pe deplin. Nu-ţi garantez fericirea. Adevărul, da.

-De ce să te mai ating atunci?

-Tu să-ţi răspunzi la-ntrebare!

... şi a-ncercat.

Faţa i s-a preschimbat în cea mai fină scoarţă de copac.... iar părul în nuanţe crescute din lumină.

Încercând să o cunoască... s-a trezit cu bătrâneţea-n cârcă.

Dar nu-i nimic. N-a trăit degeaba. A-ntâlnit înţelepciunea.