duminică

La cine să ne ducem?



Îi văd cum pleacă.
Nu mai vor hrană ...
îşi înghesuie paşii pe-aceiaşi cărare
pe care-au pornit.
***
Calcă pe pâinea cuvintelor, pline de taină
pentru minţile lor mărginite.
***
Îi văd cum pleacă,
robii formalismelor, cu forme pline de faimă ...
cu-adâncuri de gânduri haine
ce-s pline de spaimă.
***
Se duc ... unul câte unul
spre-ntunericul necredinţei
şi-al morţii.
***
Privindu-i blând pe cei ce au rămas,
El, Viaţa ...
Omul obişnuit cu suferinţa,
Îi întreabă: "Voi nu veţi să vă duceţi?"
***
Tăcere.
***
La cine să ne ducem?
Când TU, eşti TOTUL!

sâmbătă

Tu, dar, ce zici?


Întrebări fariseiste, rânduri ...
se-nghesuie prin gânduri
pe-un papirus
ce-i scris cu ochii-n şiruri ...
când nu mai cred în Tine.
***
Tacit, privindu-mă începi să scrii,
pe humă ...
cu degetele-ţi atotştiutoare,
păcate-ascunse,
asurzitoare.
***
Ah ... şterge tot,
căci n-am să mai întreb
c-o viclenie simplă:
Tu, dar, ce zici?
***
Atotştiutorule ...
când nu mai cred în Tine,
te rog, dă-mi pietre ...
să le arunc în MINE!