vineri

Arta în viziunea mea





















Pictura, în viziunea mea înseamnă relaxare, înseamnă mai mult decât frumuseţe, înseamnă pâine zilnică a sufletului... înseamnă resturi din culorile cerului, sfărâmate pe-o foaie pământească.

Iubesc ceea ce mi-a fost oferit... chiar dacă poate sunt doar nişte resturi! :)



Enjoy.

duminică

La cine să ne ducem?



Îi văd cum pleacă.
Nu mai vor hrană ...
îşi înghesuie paşii pe-aceiaşi cărare
pe care-au pornit.
***
Calcă pe pâinea cuvintelor, pline de taină
pentru minţile lor mărginite.
***
Îi văd cum pleacă,
robii formalismelor, cu forme pline de faimă ...
cu-adâncuri de gânduri haine
ce-s pline de spaimă.
***
Se duc ... unul câte unul
spre-ntunericul necredinţei
şi-al morţii.
***
Privindu-i blând pe cei ce au rămas,
El, Viaţa ...
Omul obişnuit cu suferinţa,
Îi întreabă: "Voi nu veţi să vă duceţi?"
***
Tăcere.
***
La cine să ne ducem?
Când TU, eşti TOTUL!

sâmbătă

Tu, dar, ce zici?


Întrebări fariseiste, rânduri ...
se-nghesuie prin gânduri
pe-un papirus
ce-i scris cu ochii-n şiruri ...
când nu mai cred în Tine.
***
Tacit, privindu-mă începi să scrii,
pe humă ...
cu degetele-ţi atotştiutoare,
păcate-ascunse,
asurzitoare.
***
Ah ... şterge tot,
căci n-am să mai întreb
c-o viclenie simplă:
Tu, dar, ce zici?
***
Atotştiutorule ...
când nu mai cred în Tine,
te rog, dă-mi pietre ...
să le arunc în MINE!

vineri

Smochinul


Cu paşii-n aripi,

mă-ndrept spre smochinul

cu frunzele-n sute.

~

De-l privit, e frumos,

şi promite

smochine multe

unui înfometat ...
dar când ajungi mai aproape,
îţi spui:
" Smochine ... pe drept Isus te-a uscat!"

şi mergi mai departe.

~